Page 135 - Carte Falimentul BIR

C.M.Predoiu este incompatibil cu funcţia de membru al Guvernului României,
întrucât în exercitarea funcţiei sale intervine în mod evident un grosolan conflit
de interese.
Însemnătatea deosebită a asigurării independenţei/echidistanţei
politice a procurorului în contextul garantării legalităţii şi imparţialităţii
urmăririi penale a fost evidenţiată în cadrul lucrărilor Congresului ONU
din 1995 de la Cairo. Cu acest prilej s-a reliefat necesitatea de a se proceda
la o reconsiderare şi reafirmare a rolului deosebit ce revine procurorului în
administrarea justiţiei penale şi de a garanta exercitarea atribuţiilor
profesionale, independent de orice imixtiune politică, în conformitate cu
principiile ONU.
De asemenea, s-a precizat că aceasta este singura modalitate prin care
se poate asigura echitatea şi obiectivitatea justiţiei penale, precum şi
protecţia cetăţenilor împotriva infracţiunilor.
Aceleaşi coordonate şi principii au fost consfinţite şi prin
Recomandarea nr. 19/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei,
pornindu-se de la premisa că Ministerul Public are un rol determinant în
sistemul justiţiei penale. În acest sens reamintim că în această Recomandare
se precizează :
a.- „Statele trebuie să ia măsuri pentru a face astfel ca membrii
Ministerului Public să-şi poată îndeplini misiunea lor fără ingerinţe, nejustificate
din partea puterii executive şi fără riscul de a determina, dincolo de limita
rezonabilului, răspunderea civilă penală sau de altă natură”.
b.- „Ministerul Public trebuie în orice situaţie să fie în măsură să-şi
exercite fără obstacole urmărirea agenţilor statului pentru delicte comise de
către aceştia şi în special delicte de corupţie, abuz de putere, violare evidentă a
drepturilor omului şi alte delicte recunoscute de dreptul internaţional”.
În concordanţă cu aceste prevederi, Parlamentul României a adoptat
un pachet de acte normative şi anume: Legea nr.147/2002 pentru ratificarea
Convenţei civile asupra corupţiei adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie
1999, Legea nr.365/2004 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite
împotriva corupţiei adoptată la New-York la 31 octombrie 2003, Legea
nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, Legea
nr.144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate.
Din nefericire, acest sistem legislativ nu este aplicat în România cu
responsabilitate de către persoanele îndrituite prin lege să facă acest lucru.
A devenit deja alarmant constatarea că prevederile legilor menţionate
sunt eludate cu bună ştiinţă pentru acoperirea fărădelegilor comise chiar de
către demnitari sau de către grupurile de interese pe care aceştia le servesc.
Această stare de lucruri îngrijorătoare a fost sesizată cu perspicacitate
de către Comisia Europeană care, în precedentul Raport privind progresele
realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare,

133