Page 38 - Carte Falimentul BIR
P. 38

4.  La  data  de  10.07.2000,  prin  Sentinţa  nr.4461/2000,  pronunţată  în
               Dosarul  nr.  5615/12.03.2000  ????  când  nici  nu  exista  cererea  BNR,  aceeaşi
               magistrată Negru Cristina - fără să aibă competenţa cerută de  lege - a declanşat
               procedura de faliment al BIR, după cum se vede, în baza unei cereri de chemare
               în judecată care nu se afla înregistrată pe rolul instanţei.
                      Deşi  prin  contestaţia  BIR  s-a  insistat  să  se  dispună  o  expertiză  de
               specialitate şi s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr.186/1999,
               magistrata Negru Cristina a respins solicitările BIR şi a declanşat falimentul.
                      În  sentinţă,  magistrata  Negru  Cristina,  neinvestită  legal  în  acest  dosar,
               mistificând adevărul, minţind deci, arată că Banca Naţională a României este
               creditoarea Băncii Internaționale a Religiilor, fapt absolut nereal, deoarece
               BIR nu a împrumutat niciodată, nici un leu de la BNR.
                      De asemenea, magistrata Negru Cristina arată că BIR se află în încetare
               de plăţi, fără a se menţiona care ar fi fost cele 30 de zile conform legii - în
               care nu s-ar fi efectuat plăţi, în realitate, BIR a efectuat plăţi până la 27 iulie
               2000   -  dată  la  care,  un  comandou  al  lichidatorului,  îndepărtând  samavolnic
               conducerea băncii, a ocupat cu forța sediile acesteia.
                      Art. 105 alin. 1 Cod procedura civilă prevede că:
                      „actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule”.
                      În  aplicarea  acestor  dispoziţii,  este  evident  că  actele  de  procedură
               îndeplinite de judecatoarea Negru Cristina  fără a avea competenţa cerută de
               lege, în baza unei cereri de chemare în judecata inexistentă, sunt nule de plin
               drept.
                      De  altfel,  Sentinţa  nr.4461/2000  este  nulă  și  din  punct  de  vedere  al
               prevederilor art.258  alin.1 Cod procedură civilă, dispoziţii aplicabile la data de
               10 iulie 2000, care stipulează că:
                       «după  ce  s-a  întrunit  majoritatea,  se  va  întocmi  de  îndată,  pe  scurt,

               dispozitivul hotărârii care se semnează, sub pedeapsa nulităţii, de judecători și
               grefier,  şi  care  va  arăta  deopotrivă  şi  părerile  judecătorilor  rămaşi  în
               minoritate» .
                      Or, minuta olografă a Sentinței nr.4461/2000  nu a fost semnată și de către
               grefier, care cunoştea ilegalităţile existente, fapt ce atrage, conform prevederilor
               menţionate mai sus, atât nulitatea minutei, cât și nulitatea Sentinței.
                      Deci, sentința prin care s-a declanşat falimentul BIR a fost pronunțată:
                      -în baza unei cereri de chemare în judecată inexistentă ca act juridic de
               procedură, neaflat pe rolul instanţei;
                      -prin necompetenţa instanţei, deoarece aceasta nefiind sesizată, nu a fost
               investită cu judecarea cererii, deci instanţa a fost necompetentă;
                      -de  către  un  magistrat  neinvestit  conform  prevederilor  legale,  deci  fără
               competenţa legală;
                      -în baza unei minute a dispozitivului lovită de nulitate absolută.





                                                           36
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43