Page 27 - Carte Falimentul BIR

Aşa se face că dintr-un activ net pozitiv al BIR de 186, 2 miliarde ROL, la
1 ianuarie 2000, treptat, acesta începe să devină negativ: la 30 aprilie 2000,
minus - 78,4 miliarde ROL.
În acest mod se „fabrica" primul motiv pentru declanşarea procedurii de

faliment - „activ net negativ" , prevăzut în faimoasa OUG nr.186/1999, elaborată
de patronii firmei de lichidare „Reconversie şi valorificare active" .
Concomitent cu toate acestea, „persoane binevoitoare" şi „bine
informate" din BNR şi chiar oficiali ai acesteia, „confiază prieteneşte" celorlalte
bănci, să evite a mai lucra cu BIR.
Chiar primul viceguvernator al BNR, dl Emil Iota Ghizari, îndeamnă
Patriarhia BOR să sfătuiască unităţile de cult şi pe deservenţii de cult – toţi clienţi
ai BIR - să-şi retragă cât mai repede depozitele de la bancă, deoarece „aceasta
se află în criză".
Aceleaşi îndemnuri le face şi viceguvernatorul Mihai Bogza care, prin
colegul său de partid, Sebastian Vlădescu (PNL), secretar de stat la Ministerul
Finanţelor, îndeamnă societăţile cu capital de stat, regiile autonome etc. - clienţi
ai BIR – „să-şi retragă conturile şi să părăsească imediat BIR" .

Seria „simplelor coincidenţe" continuă: „surse din BNR, care își păstrează
anonimatul", lansează în presă diverse alegaţii, unele adevărate aberaţii, precum
că:
„BIR, spală bani pentru cartelul de droguri Ochua din Columbia", cartel
care ar fi devenit şi acţionar la bancă” ; "BIR spală bani pentru mafia rusă …".
Se mai lansează o versiune și cu privire la conducerea BIR:
„Preşedintele BIR, minoritar evreu a venit în ţară după 1989, cu nume
românesc, a creat banca (BIR) pentru masoneria iudeo - egipteană" .
La solicitarea Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor și Combaterea
Corupției din Camera Deputaţilor, Oficiul pentru prevenirea şi combaterea
spălării banilor răspunde prin adresa nr. S3914/09.05.2002, următoarele :
„În urma analizelor efectuate de experţii Oficiului pntru prevenirea şi
combaterea spălării banilor s-a constatat că aceste suspiciuni nu se confirmă.
Nu avem niciun fel de indicii că prin această bancă s-ar fi spălat bani”.
Totul se dezminte în mod categoric. Este însă zadarnic şi prea târziu. După

cum se ştie, opinia publică citeşte prima ştire, se lasă intoxicată, nemai citind
dezminţirile. Clienţii băncii îşi manifestă neîncrederea, încep să aibă rezerve faţă
de bancă şi reacţionează ca atare.
Asupra ghişeelor băncii începe presiunea deponenţilor. Se face încă faţă
solicitărilor, dar lichiditatea şi rezerva minimă a BIR începe însă să scadă.
Este firesc să se pună întrebarea: dacă s-ar fi impus declanşarea
falimentului BIR, datorită unor indicatori de criză, pentru care motiv nu s-a cerut
falimentul chiar în luna ianuarie 2000 ?

25