Page 25 - Carte Falimentul BIR

Amintim că dosarul falimentării frauduloase a Băncii Internaţionale a
Religiilor a constituit obiectul de studiu și analiză temeinică al Comisiilor pentru
Cercetarea Abuzurilor şi Combaterea Corupţiei din cele două Camere ale
Parlamentului timp de peste trei ani şi jumătate. Acestea au efectuat cercetări,
verificări aprofundate, audieri, expertize etc., și au elaborat, pe această temă, sub
directa coordonare a venerabilului prof. dr. Radu Ciuceanu, fost deținut politic
anti-comunist, lucrarea - document „Război total împotriva corupţiei în
România” (trei volume) și au concluzionat, prin Raportul lor Comun, că
falimentul Băncii Internaționale a Religiilor constituie
„o acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată la nivel înalt”.
Din expertizele efectuate în caz, rezultă că la 1 ianuarie 2000, lichiditatea

imediată a Băncii Internaţionale a Religiilor (rezerva minimă obligatorie,
depozite la alte bănci, plasamente în titluri etc.) se ridica la 1.046 miliarde
ROL, iar activul net al băncii era pozitiv, situându-se la 186,2 miliarde ROL.
Din cauza episodului „Ovidiu Grecea” din 17 mai 1999, exerciţiul
financiar al BIR pe anul 1999 urma să se încheie cu cel mai mic profit din
activitatea băncii. Anul financiar 1999 se încheia totuşi pe plus, nu pe roşu.
De altfel, vorbind despre indicatorii Băncii Internaţionale a Religiilor, se
pune întrebarea: cât de necorespunzători puteau fi aceştia în condiţiile în care,
încă de la crearea băncii până în anul 1999, cenzorii BIR au fost domnul Nicolae
Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României,
domnul Titus Popescu, consilier al viceguvernatorului BNR care coordona chiar
activitatea de supraveghere şi domnul Nicolae Smărăndescu, director general în
Ministerul Finanţelor, toţi trei specialişti renumiţi în materie de bănci ?
Tot la 1 ianuarie 2000, la un total de plasamente în credite de 1.400
miliarde ROL, creditele în litigiu reprezentau 9,7%, respectiv 149,5 miliarde

ROL. Creditele curente, aveau o pondere intre 71% şi 79%. (Toate datele sunt
preluate din expertiza efectuată la solicitarea Comisiei pentru Cercetarea
Abuzurilor și Combaterea Corupţiei a Camerei Deputaţilor).
Deci, la 1 ianuarie 2000, indicatorii BIR nu puteau conduce nicidecum la
ideea declanşării procedurii de faliment deoarece nu existau condiţiile prevăzute
de legea modificată prin OUG nr.186/1999.
Cu toate acestea, BNR a continuat să dea lovituri crâncene băncii prin
emiterea Normei nr.1/24.01.200 prin care, contrar prevederii de la art.115 al Legii
nr.58/1998 privind activitatea bancară, a impus samavolnic băncii o măsură
devastatoare, respectiv a dispus: „instituirea unui regim special de decontare
a operațiunilor de plăţi şi încasări”.

Dacă ar fi respectat prevederea de la art.115 al Legii nr.58/1998, BNR ar
fi putut dispune „instituirea măsurii de administrare specială”, ceea ce nu
corespundea însă intereselor BNR de a obţine falimentul băncii.
Este evident că, prin impunerea „administrării speciale”, BNR a exclus
premeditat posibilitatea certă de salvare a băncii de la faliment deoarece știa cu

23