Page 221 - Carte Falimentul BIR

Şi... cu tristeţe.... O POSTFAŢĂ

Ca să fiu sincer, m-am hotărât cu greu să scriu o postfaţă la lucrarea
colegului meu de breaslă prof. Toma Bălăşoiu – o încercare neromanţată de
creionare a unor ani post-decembrişti de „viermuială a ticăloşiilor mari şi
mici” – ca să-l citez aici pe marele scriitor român al vieţii satului, intrat cu
vasta sa operă în istoria literaturii române, prea bine cunoscutul maestru
Dinu Săraru.

Dar faptul că am avut prilejul de a-i cunoaşte pe cei doi „eroi” ai
acestei cărţi - respectiv pe Ion Popescu şi pe Mugur Isărescu pentru că
celelalte personaje din lucrare le consider cu renume rău famate, acum după
lecturarea conţinutului cărţii, pe primul dintre cei doi eroi, am putea să-l
numim un constructor, pe cel de-al doilea un demolator.
Şi abia acum stau şi mă întreb. Chiar aşa. Cum de-i intrase în cap
acestui Ion Popescu să creeze în România o bancă în care să atragă fondurile

religiilor din lumea întreagă aici, la Bucureşti, cunoscut fiind faptul că în
lume mai există bănci ale unor religii precum cea a Vaticanului, bănci
islamice în lumea arabă etc., dar o bancă în care să fie adunate fonduri ale
tuturor religiilor – şi se ştie că acestea deţin fonduri mai mult decât
consistente – era un fapt inedit, iar Ion Popescu cunoştea prea bine acest
lucru din experienţa activităţii sale de diplomat şi din lumea religioasă

internă şi internaţională în care lucrase o lungă perioadă de vreme şi îşi
crease bune relaţii în această lume.
Dar acestui Ion Popescu – om de la ţară, cum îi place să-şi spună - îi
intrase în cap şi încăpăţânata sa idee de a împânzi satele româneşti cu puncte
de sprijin pentru ajutorarea financiară a ţăranului român rămas încă
credincios şi care îşi recăpătase petecul lui de pământ după decembrie 1989.
Asta l-a determinat pe Ion Popescu să apeleze la apostolii satului

românesc – preoţi, învăţători etc. – să-l ajute să pătrundă cu ajutor financiar
la nea Gheorghe şi la nea Ion, să-i poată sprijini să-şi cumpere un tractor, un
atelaj, să-şi dezvolte micile afaceri rurale – cele de pe timpuri. Şi omul
Popescu chiar a şi reuşit.
Pe lângă Banca Internaţională a Religiilor a mai creat Cooperativa de
credit Concordia română, în anul 2000, Banca Religiilor şi Concordia

română fiind prezente în mediul rural cu peste 400 unităţi şi puncte de lucru
ale Băncii şi Concordiei în numeroase sate româneşti.

219