Page 13 - Carte Falimentul BIR
P. 13

•  "valoarea obligaţiilor băncii depăşeşte valoarea activului său" .

                       Redactarea textului este nu numai lacunară dar, totodată, reflectă o confuzie inadmisibă
               între  "insolvenţă"  şi "insolvabilitate".

                       Ar trebui să se ştie că, în primul rând, procedura falimentului nu poate fi declanşată
               pentru orice fel de datorii ale comerciantului. În al doilea rând, pentru a fi aplicabilă, procedura

               specială  a  falimentului,  specifică  doar  băncilor,  este  necesară  ca  "neonorarea"  integrală  a
               obligaţiilor să fie consecinţa incapacităţii de plată şi nu a lipsei temporare de lichidităţi, de

               fonduri băneşti disponibile, ceea ce nu a fost cazul Bankcoop şi nici al altor bănci pentru care

               BNR a solicitat declanşarea falimentului.
                       De  altfel,  trebuie  menţionat  şi  faptul  că  instanţa,  respectiv  Tribunalul  Bucureşti,

               acţionând  la  comandă,  nu  a  admis  în  niciun  dosar  de  faliment  al  băncilor  o  expertiză  de
               specialitate efectuată de un terţ, luând ca "valabile" numai datele prezentate de BNR – parte în

               proces, respingând ,,ab initio" contestaţiile băncilor în cauză. Dar aceasta este o altă poveste

               ce priveşte justiţia română.
                       Confuzia între insolvenţă şi insolvabilitate constituie nu numai o regretabilă, dar şi o

               intolerabilă eroare a textului OUG nr.186/1999.
                       Dispoziţiile art. 3 pct.c., al Legii nr.83/1998, prevedea faptul că, pentru a se ridica

               administratorilor băncii debitoare dreptul de a mai conduce activitatea acesteia, era necesară

               introducerea  unei  cereri.
                       Pentru a nu mai exista controlul administratorilor şi cenzorilor asupra lichidatorilor, în

               reglementarea din OUG nr.186/1999, această prevedere a fost complet înlăturată, lichidatorul
               îndepărtând  cu  de  la sine  putere organele constitutive ale băncii, acestea nemaiputând fi

               prezente la lichidarea patrimoniului.
                       Pentru a facilita lichidarea - a se citi distrugerea - cât mai rapidă a băncilor cărora li s-

               a  declanşat  procedura  de  faliment,  art.4  din  OUG  nr.186/1999  prevede  că  hotărârile

               judecătorului  sindic  nu  pot  fi  suspendate,  încălcându-se  prevederile  Codului  de  procedură
               civilă privind exercitarea dreptului la apărare prin parcurgerea tuturor gradelor de  jurisdicţie.

                       Prevederile art.7 din Legea nr. 83/1998 reglementau îndatoririle judecătorului sindic.
               În  OUG  nr.  186/1999,  aceste  îndatoriri  sunt  transferate  în  totalitate  prin  art.10  firmei

               lichidatoare (o societate comercială ca oricare alta) care, în acest mod, primeşte, ocolind legea,

               aceleaşi competenţe, atribuţii şi responsabilităţi ca ale magistraţilor.
                       Şi dispozţiile art.17 din  OUG nr.186/1999, încalcă flagrant principiul constituţional al

               egalităţii în drepturi consacrat de art.16 al.(1) din Constituţia României.



                                                           11
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18