Page 12 - Carte Falimentul BIR
P. 12

firmei  lichidatoare  menţionate,  au  redactat  în  noiembrie  1999,    Ordonanţa  de  Urgenţă  a
               Guvernului nr.186/1999, pentru modificarea şi completarea Legii nr.83/1998.

                       Ordonanţa  de  Urgenţă  a  Guvernului  nr.186/1999,  a  fost  emisă,  semnată  de  Primul

               ministru Radu Vasile şi publicată în Monitorul Oficial al României, în aceiaşi zi, 19 noiembrie
               1999. Se cunoaşte faptul că de regulă, până se redactează, se avizează, se semnează, se emite

               şi se publică în Monitorul Oficial, actele normative, fie ele legi sau ordonanţe de urgenţă, au
               de aşteptat zile sau chiar săptămâni.

                       Pentru a se vedea mârşăvia, mai subliniem încă o dată, pentru cei ce au ochi să

               vadă şi urechi să audă că, în cazul OUG nr. 186/1999, graba a fost atât de mare, că totul
               s-a petrecut într-o singură zi – vineri 19 noiembrie 1999.

                        Şi culmea, tot în aceiaşi zi, de 19 noiembrie, deşi era vineri, deci zi scurtă pentru
               Registratura  instanţelor,  s-a  depus  la  Tribunalul  Bucureşti  cererea  BNR,  de  declanşare  a

               procedurii de faliment a Bankcoop, formulată pe baza acestei noi Ordonanţe de urgenţă.
                       Organele abilitate, nu au fost şi nu sunt interesate nici astăzi de împrejurările şi

               modul  în  care  a  apărut  această  Odonanţă  de  urgenţă.  De  vor  dori,  vor  constata  cu

               siguranţă iregularităţi şi interesul unor importante personaje.
                       Din afirmaţiile avocaţilor, patroni ai firmei menţionate rezultă cu certitudine, că această

               Ordonanţă de urgenţă a fost concepută chiar de către aceştia şi acceptată ca atare de BNR şi
               fosta  conducere a Ministerului Finanţelor.

                       Scopul real dar nedeclarat al prevederilor acestei Ordonanţe de Urgenţă a fost acela de

               a  da  posibilitatea  firmei  de  lichidare  menţionate  ca,  într-un  timp  cât  mai  scurt,  pe  baza
               simplificării procedurii de faliment al băncilor comerciale româneşti,  - a se reţine faptul că au

               fost falimentate numai bănci ce s-au implicat în sprijinirea economiei reale - să poată realiza
               profituri cât mai mari, prin încasarea comisionului de 8 până la 10% din lichidarea activelor şi

               creanţelor acestor bănci.

                       Ordonanţa de Urgenţă în cauză, modifică aproape în totalitate Legea nr.83/1998 privind
               procedura falimentului băncilor, încălcându-se cu bună ştiinţă, cele mai elementare principii şi

               reguli de drept, îngrădind practic posibilitatea unei apărari legale a intereselor patrimoniale ale
               creditorilor şi acţionarilor băncilor româneşti.

                       Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 83/1998, procedura falimentului se aplică băncilor
               în stare de insolvabilitate, iar art. 2 din OUG nr. 186/1999, prevede că o "o bancă este în stare

               de faliment dacă se află în una din următoarele situaţii:

                          •  "banca nu a onorat integral creanţe certe, lichide si exigibile, de cel puţin 30
                              de zile";

                                                           10
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17