Page 47 - Carte Falimentul BIR

«că ar fi mai indicat ca BIR să fie preluată în administrarea acestui Fond
pentru o anume perioadă>>, mecanism utilizat şi în alte ţări, aplicat unor bănci
ce se aflau temporar în dificultate.
Banca Naţională a României a răspuns la 29 mai 2000, prin adresa nr.774,
sub semnătura aceluiaşi viceguvernator Mihai Bogza, că s-a hotărât respingerea
propunerii BIR.
Din cele de mai sus rezultă cu claritate că Banca Internaţională a Religiilor
a depus toate diligenţele pentru a convinge şi a determina autorităţile de decizie
(conducerea BNR) să o sprijine pentru a se evita declanşarea procedurii de
faliment şi, în special, să se evite plata de către Fondul de Garantare a depozitelor
bancare a sumei de cca. 1.900 miliarde ROL.

Dacă nu ar fi existat alte interese, conducerea BNR, care, conform
articolului 2 pct. 2 din Legea nr.101 – Statutul BNR, asigură funcţionarea
normală a sistemului bancar, iar prin art. 20 şi 27 din aceeaşi lege, ca
împrumutător de ultimă instanţă, poate acorda credite băncilor comerciale, avea
posibilitatea acordării în mod legal a creditului solicitat de BIR pentru a evita
plata de către Fondul de Garantare al depozitelor în sistemul bancar a unei sume
de cca 1.900 miliarde ROL.
Analizând evoluţia evenimentelor, se constată că:
- la 15 ianuarie 2000, BIR nu se confrunta cu dificultăţi, având un activ net
pozitiv de 186,2 miliarde ROL şi o lichiditate imediată de 1.046 miliarde ROL ;
- cu toate acestea, BNR a instituit asupra sa supravegherea specială,
impunându-i-se, concomitent cu aceasta, măsuri restrictive asupra obiectului de
activitate, (interzicerea atragerii de surse, interzicerea acordării de credite,
interzicerea rescadenţării, reeşalonării etc.), măsuri ce au condus la retrageri
masive de surse, la părăsirea băncii de către clienţii mari etc. și, în final, la
diminuarea activului net, care a devenit din pozitiv, la începutul lui ianuarie 2000,
negativ - (minus 18,7 miliarde ROL) la 31 martie 2000.
- ce îndoială mai poate exista asupra faptului că instituirea supravegherii
speciale asupra BIR, în luna ianuarie 2000, s-a făcut pentru a pregăti condiţiile
declanşării falimentului?
- după ce BNR a acţionat cu rea-credinţă pentru negativizarea imaginii BIR
şi deteriorarea indicatorilor acesteia, demersurile legale ale BIR pentru obţinerea
unui credit nu puteau să mai aibă ecou, deoarece însăşi Banca Naţională a
României nu avea în vedere nicidecum sprijinirea BIR, ci tocmai declanşarea
procedurii de faliment al acesteia.
Acest fapt este confirmat, aşa cum s-a arătat, chiar prin Nota de
fundamentare a OUG nr.118 pregătită încă din luna martie 2000.
Intervenţiile BIR au fost tratate de către BNR cu nepăsare, chiar în
batjocură, ca ulterior, la 30 iunie 2000, să fie emisă OUG nr.118 prin care
Guvernul României aproba să se acorde Fondului de Garantare un credit de 1.500
miliarde ROL şi apoi să se declanşeze falimentul.

45