Page 207 - Carte Falimentul BIR
P. 207

P.S. – 1
                         Nu căutaţi în Codul penal unde s-ar încadra ca infracţiune blestemul.
                               Legiuitorul nu a găsit de cuviinţă să incrimineze blestemul.
                                  Blestemul nu este nici injurie şi nici calomnie nu este !
                           Blestemul (imprecaţia) este un apel la răzbunarea divină împotriva
                                               celor ce au făcut rău pe nedrept .
                            În mentalitatea temporală, blestemul exprimă nevoia de dreptate.
                         Blestemul este strigătul unui om disperat, nevinovat, căruia i se refuză
                          continuu dreptatea! Blestemul este ultima lui soluţie aici pe pământ.
                       Nu veţi găsi nicio prevedere, nici în Codul de procedură penală referitoare
                       la blestem, pentru a mă mai îmbrânci încă o dată în bezna puşcăriei.
                       Voi procurori şi  judecători, ce aţi jurat cu mâna pe biblie că veţi respecta
                  legea şi veţi cerceta şi  judeca drept şi după proprie conştiinţă, în cazul meu,
                                   v-aţi încălcat jurământul şi de aceea v-am blestemat.
                              Dacă cumva credeţi că mai aveţi cel puţin o fărâmă de inimă,
                                 cercetaţi-vă conştiinţa şi reparaţi „greşelile voit făcute”.

                                                             P.S. – 2

                   Da, la nevoie, eu pot recunoaşte ! Blestemul meu este un plagiat adaptat !
                    Voi cei care veţi citi rândurile de faţă, vă veţi recunoaşte mârşavele fapte
                                               săvârşite aici pe pământ ?

                                                            *     *     *
                        Voi, procurori şi voi judecători, oare nu ştiţi că şi scaunele pe care aţi
                            fost aşezaţi întâmplător de viaţă, sunt la fel de trecătoare
                                                     precum viaţa însăşi ?

                          Voi procurori şi voi judecători aţi jurat în faţa lui Dumnezeu să fiţi
                         cinstiţi să cercetaţi şi să judecaţi drept, după conştiinţă şi lege !


                         Isus a spus şi ne spune şi azi: ,,…Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă
                                                  va face liberi"   (Ioan 8.32).

                          Pentru care motiv nu aţi binevoit şi nu binevoiţi să aflaţi adevărul,
                                          pentru a deveni voi înşivă liberi ?

                         Oare nu şi voi spuneţi în ,,Tatăl nostru": „ ...Și ne iartă nouă greşelile
                   noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri...” (Matei 6. 12) ?  pentru că,
                             dacă noi înşine nu am ierta, înseamnă că ne osândim singuri.


                    Recunoaşteţi-vă şi voi mârşavele fapte, întrucât, în ceea ce mă priveşte,
                                              eu vă dau creştineşte, următoarea

                                                            205
   202   203   204   205   206   207   208   209   210   211   212