Page 206 - Carte Falimentul BIR

Să aveţi parte voi şi neamul vostru de toată judecata nedreptă cu care
m-aţi acuzat, m-aţi judecat şi m-aţi condamnat voi pe nedrept, să aveţi parte
voi şi neamul vostru, de focul iadului aici pe pământ, şi să vă plângeţi pe cei dragi,
atunci când vă e veselia mai mare !

Vă blestem, să aveţi parte de durerea pe care nu aţi voit să o alinaţi celui ce

nu era vinovat, celui ce îndelung a cerşit dreptate, iar voi, deşi aţi avut puterea să
aflaţi adevărul şi să faceţi dreptate, nu aţi făcut aceasta !

Vă blestem, să aveţi parte, tot de acuzaţii nedrepte pe care voi nu aţi voit să
le cercetaţi şi să le judecaţi ca fiind nedrepte, deşi de la Dumnezeu,
putere aţi avut să vedeţi voi singuri că sunt nedrepte !

Focul şi neantul să vă fie casă, prăpastia să vă fie calea şi durerea cea
de pe urmă să vă fie moştenire vouă şi neamului vostru !

Şi dezlegaţi să fiţi de acest blestem, voi şi neamul vostru,
doar în ziua în care vă veţi căii cu adevărat şi veţi cere voi să se facă dreptate
celui îmbrâncit pe nedrept în bezna temniţei, pe temelia neadevărurilor
ştiute, rostite şi scrise de voi !

Dezlegaţi să fiţi de acest blestem, voi şi neamul vostru, doar în ziua în care
veţi fi alături de suferinţa celui nedreptăţit, mângâindu-l cu dreptatea pe care
puteaţi, încă de atunci să o faceţi şi să nu vă împotriviţi să se facă dreptate !

Dezlegaţi să fiţi de acest blestem voi şi neamul vostru, doar prin dragostea
adevărului şi dreptăţii ce puteţi să cereţi încă, să i se dea celui ce nu i-aţi făcut
dreptate, atunci când Dumnezeu v-a dat această putere !

* * *

Voi, cei care veţi citi aceste rânduri şi vă recunoşteţi în ceea ce aţi făcut,

… îndrăzniţi să cugetaţi, treziţi-vă de sub stăpânirea răului,
a întunericului, redeveniţi oameni dacă aţi fost vreodată
şi reparaţi „greşelile voit făcute” pe care le-aţi săvârşit cu slugărnicie
prin poruncile primite cu supuşenie de la mai marii voştri, pentru a vă păstra
scaunul şi visul măririi nimicniciei voastre, uitând că pe lumea aceasta, atât
de repede trecătoare, totul este deşertăciune, iar cei ce se cred stele aici pe
pământ, la un moment dat pier, precum cele
din abisul nemărginit al infinitului şi eternităţii !

204