Page 204 - Carte Falimentul BIR

Cătălin Predoiu
Da, el este fostul ministru-protector-interesat al „Triumviratului malefic”
Cel care, ca ministru al Justiţiei, trimitea în instanţe intervenţii în interesul
firmelor de lichidare ,,RVA” şi avocatură „ZRP” – firmele rudelor sale.

Şi mai apoi pentru mine? iadul - cele 941 de zile de temniţă, cu cătuşe şi
mascaţi, cu criminali şi tâlhari, cu violatori şi drogaţi, cu vietăţi precum şobolani şi
şoareci, cu ploşniţe şi gândaci, cu viermişori în apa de la robinet, zile şi nopţi
interminabile de umilinţă, de chinuri fizice şi psihice de groază şi angoază, toate,
ca recunoştinţă, dăruite de „împărţitorii de dreptate”, pentru ostenelile vieţii mele
pe altarul ţării, numită România.

Prima stupoare în puşcăria Rahova, a fost la vreo 10 zile de la „vărsarea”
mea dintr-o dubă în celebra locaţie, fiind chemat într-un birou şi întrebat
„ce caut acolo” întrucât în cazierul meu judiciar, scria negru pe alb,
cu semnătură şi ştampilă, că eu, P.I., eram condamnat la
„7 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere” ???.

Am crezut că este o glumă. Apoi, în timpul şederii mele la Rahova,
am obţinut o copie a acelui cazier. O am şi azi. Da, erau datele mele reale de
identificare şi menţiona negru pe alb că sunt condamnat
„7 ani cu suspendare sub supraveghere” ??? !!!

O tragicomedie al cărui subiect eram eu, dar acest moment constituia numai
un scurt tablou, parcă dintr-o piesă de teatru absurd.

Şi cum toate chinurile fizice şi psihice nu erau de-ajuns, peste vreun an de
împărţire a vieţii cu criminali, tâlhari, violatori şi drogaţi, o nouă stupoare: am aflat
că murisem în puşcărie, că fusesem „depus” la Jilava, că nelegiuiţii care m-au
îmbrâncit în temniţă au chefuit, bucuroşi şi siguri fiind, că moartea mea nu-i
va mai sâcâi prin instanţe în căutarea dreptăţii; cei din satul unde mă născusem,
mi-au pregătit parastasul ca pentru cei plecaţi definitiv de pe această lume, iar
edilii unei localităţi, unde am lăsat urme prin ceea ce realizasem acolo pentru
comunitate, au atribuit numele meu, unei străzi.

Bucuria nelegiuiţilor a fost însă de scurtă durată şi chiar în van.

202