Page 4 - Salonul international de arta plastica - Universul Eminescu
P. 4

Putem deci spune  că mergând pe acest filon ideatic, ce le-a stimulat imaginația,  Rodica
               Olteanu, Ana Pascu, Ecaterina Mihai, Valentina Belmega, Rodica Avram, Daniela Grunfeld, Măriuca
               Oteteleșeanu, Corina Chirilă, Aneta Filip, Mihai Beciu, Mihu Vulcănescu, Petre Dăncilă, Costin David,
               Romeo Ionescu, prin rafinamentul expresiei plastice și cromatice a culorilor și formelor utilizate s-a
               făcut  ecoul expresiv  a  mesajului eminescian.  Desigur,  nu  putem  trece  cu  vederea  compoziția:
               “Tragicul Eminescu”, a lui Petre Dăncilă ce ne relevează calvarul poetului atunci când viața i-a fost
               tulburată de nebunie, care i-a fost înscenată de inamicii creației lui.
                      Pe  o  filieră  aparte  se  înscriu  și portretele-simbol  ale  maestrului  Ion  Hultoană  și  al  mai
               tânărului artist Răzvan Andreescu ce se disting prin farmecul cu totul deosebit, în care ei își prezintă
               personajele: Ioan Hultoană în portretul poetului, ce prefigurează pe sobrul Eminescu, ilustrat în plină
               glorie în care îl întâlnim și pe genialul poet, cu toate calitățile ce l-au impus ca mare patriot în atenția
               tuturor  românilor, calitate prin care el s-a afirmat și ca înainte mergător al Centenarului Unirii. Pe
               când portretul  semnat de Răzvan  Andreescu “ne prezintă  proiecțiile post-mortem”  ale celor mai
               reprezentative opere eminesciene cum sunt “Luceafărul” poemul-rege al creației eminesciene; Codrii
               fără nume cu marile lor frumuseți, eternul farmec al mării prin care Eminescu și-a arătat încântarea
               admirativă  față de bucuria ce i-o trezea în suflet misterioasa mare albastră  ca și florile - și nu  în
               ultimul rând  tristul mormânt  - ce l-a rapit  dintre noi, cu mult înainte de a fi putut  revela și alte
               potențe artistice pe care, din păcate, le-a luat cu el în Eternitate.
                      Ar fi desigur, multe alte lucruri de spus, dar spațiul limitat al galeriei, ne obligă a ne opri aici.
                      Cu toate acestea, nu putem a nu reține și înalta semnificație simbolistică a portretelor  în
               cauză  în  care  artistul  duce  mai  departe  ideia  exprimată  de  maestrul  Hultuoană:  respectiv  că
               devenirele din cultură, artă, știință și, nu în ultimul rând, făptuirea Centenarului Marei Unirii pentru
               făurirea noului destin al poporului român ce și-a regăsit în portretele amintite o sugestivă exprimare.
               Imaginile și ideile revelate, reflectă sugestiv aceste înălțătoare deveniri ce nu se pot uita.
                      În raport de viziunile artistice revelate, în care expozanții au dat expresie - și post-mortem!-
               personalității  Eminescu,  deci,  este  acum  momentul  să  folosim  prilejul  jubiliar  al  sărbătoririi
               Centenarului  Unirii, pentru  a putea  inaugura  ulterior  și înființarea unui  Muzeu Național  “Mihai
               Eminescu” în capitală, care ar fi un omagiu bine-venit și întru cinstirea memoriei sale.
                      În același timp, în virtutea simbolisticii exprimate de lucrările de pe simeze, se cuvine a releva
               și faptul că omagiul în speță, se impune a fi receptat și ca un gest de noblețe și omenie prin care să
               ne putem dovedi dragostea și recunoștința ce i-o datorăm poetului pentru tot ce el a lăsat în urmă,
               în sufletul și conștiința noastră și evident a urmașilor noștri.
                      Iată  de  ce  așa  cum  s-a  văzut  din  analiza  lucrărilor  la  care  m-am  referit  -  alături  de
               reverberațiile propii ale fiecărui autor -, se desprinde și idea deschiderii spre universalitate a multora
               dintre creațiile expuse, care au făcut, indirect, și ecoul emoțiilor estetice generate de propiile noastre
               trăiri, dar și a mesajului eminescian ce ne-a făcut transparentă și personalitatea poetului nepereche
               după cum, la vremea lui, l-a definit Nichita Stănescu. Toate acestea ne demonstrează fără echivoc
               valoarea incontestabilă  atât a creației eminesciene, cât și a interpreților  celor care au dat viață
               universului eminescian.
                      Este  motivul  pentru  care  ne  exprimăm  ferma  convingere  că  și  această  ultimă  ediție a
               Salonului, este un nou prilej prin care, pe lângă fireștile emoții estetice, trăite de vizitatorii, ei vor
               rămâne în suflet și cu o inedită pagină de istorie în imagini a însăși spiritualității românești, care,
               sperăm, va avea efectul de a aduce în inima și cugetul lor o și mai profundă dragoste de neam și de
               țară !


                                                                                                                                Ilie Roșianu,
                                                                                                                               critic de artă
                                                                                                                        Curatorul Salonului


                                                                                                               4
   1   2   3   4   5   6   7   8   9