Page 197 - Carte Falimentul BIR

Cum aş fi putut să mai tac ?

Prezentul text nu este scris cu răutate, ci este scris cu durere şi din durere.

Am îndurat prea multe chinuri şi umilinţe nemeritate în ultimii 10 ani şi mi-am
zis, că este destul cu prea mult calvar.

Cei la care m-am referit în text, s-au înstrăinat de Dumnezeu şi de principiile
adevărului şi dreptăţii aici pe pământ .

Cine să le fi dat lor – “împărţitorilor de dreptate” - dreptul, să-şi încalce
jurământul depus cu mâna pe Biblie ?

Iar eu nevrednicul, ce motiv aş mai fi avut oare să tac, când cei ce m-au batjocorit,
m-au acuzat şi m-au osândit pe nedrept, au împrăştiat minciuni şi m-au arătat pe
nedrept mulţimii, ca fiind infractor ? Doar eu le-am spus şi încă le spun, tot cu
mâna pe Biblie: nu, nu am fost şi nu sunt infractor !

Dacă şi azi aş fi tăcut, mă făceam vinovat de păcatul tăcerii pentru că, în Psami
(58.1)suntem întrebaţi : “ Oare, tăcând, faceţi voi dreptate ? Oare aşa judecaţi voi
fără părtinire, ...”?

Şi atunci ? Ce motiv aş mai fi avut să tac când cei puşi să facă dreptate au
împrăştiat minciună şi au făcut nedreptate ?

Ori eu – ca om de drept – la anii senectuţii – încă îmi doresc ca România să fie o
ţară a adevărului, a dreptăţii, a cinstei, a frumosului – o ţară normală a Armoniei,
a păcii şi înţelegerii între toţi fiii lui Dumnezeu.

Atât mai aveam de spus !

195