Page 108 - Carte Falimentul BIR

Legii nr.83/1998 privind falimentul băncilor, act normativ, avându-i
bineînţeles ca autori tot pe cei doi avocaţi, fondatorii firmei “Reconversie şi
valorificare active”. Şi desigur, tot în aceeaşi zi de 19 noiembrie 1999, OUG
nr.186/1999, se publică în Monitorul Oficial al României, dată la care, în temeiul
acesteia se şi cere Tribunalului Bucureşti falimentul BANKCOOP. Graba a fost
atât de mare încât, în acea vineri – zi scurtă de lucru -, Guvernul a şi aprobat-o, a
şi trimis-o la Monitorul Oficial care, în aceeaşi zi, a şi publicat-o. Ce s-a uitat
însă?
Procedura constituţională prevedea că Ordonanţele Guvernului
trebuie mai întâi să fie depuse spre aprobare la Parlament şi numai după
aceea se pot publica în Monitorul Oficial. Ordonanţa nr.186/1999 întâi s-a
publicat în M.O la 19.11.1999 şi apoi s-a depus la Parlament (22 noiembrie
1999), încălcându-se procedura constituţională prevăzută de art. 114 (4) din
Constituţie (text în vigoare la data emiterii Ordonanţei). Care a fost principala
modificare adusă Legii nr.83/1998 privind falimentul băncilor ? Simplu ! La art.
17 al Legii nr.83/1998 conjuncţia «şi» a fost înlocuită cu prepoziţia «sau»,
fiind astfel eliminată etapa obligatorie a «administrării speciale» prevăzută în
Legea nr.83/1998, astfel că falimentul unei bănci putea fi solicitat chiar şi în cazul
în care asupra acelei bănci nu s-ar fi exercitat o acţiune de administrare specială,
ci numai o «supraveghere specială», cele două condiţii fiind cumulative în Legea
nr. 83/1998.
Această modificare a facilitat ulterior, conform planului de afaceri al
grupării Arin Stănescu – Călin Andrei Zamfirescu, declanşarea falimentului
băncilor româneşti – victime ale acestui grup de interese. Trebuia însă
bineînţeles, ca totul să fie legal sau ca totul să pară cel puţin legal. Aşa că, la 27
noiembrie 1999 , avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, în baza Ordonanţei
de guvern iniţiată, redactată şi promovată de ei, aceştia devin şi „practicieni în
reorganizare şi lichidare judiciară” şi se înscriu în «Tabloul practicienilor în
lichidare şi reorganizare judiciară», tablou înfiinţat tot de către ei, în baza OUG
nr. 79/1999. Şi tot în aceeaşi zi de 27 noiembrie 1999, societatea lor „Reconversie
şi valorificare active” este înscrisă în „Tabloul persoanelor juridice
specializate în reorganizare şi lichidare judiciară”.
Ulterior, cu sprijinul partenerilor lor din BNR, toate băncile cărora li s-a
declanşat procedura premeditată de faliment, au fost încredinţate spre lichidare
acestei firme. Lichidarea unor bănci cu active de mii de miliarde lei trebuia să fie
însă finanţată de cineva, soluţia nefiind alta, dar găsită cu sprijinul BNR prin
Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare, al cărui preşedinte nu era altul decât
fostul vice-guvernator al BNR, Mihai Bogza. Aşa cum arăta Fănel Păvălache în
declaraţiile sale, la început activitatea societăţii de lichidare constituită de grupul
Arie Shalev – Călin Zamfirescu nu mergea prea strălucit, abia se roda şi se căutau
noi bănci-victime care să posede active mari, ceea ce ducea desigur la
posibilitatea încasării de onorarii enorme. Pentru această misiune era necesar
ca în grup să fie atraşi noi membri, de preferinţă, tot liberali. Aşa se face că

106